Joi, 25 Aprilie 2019 00:00

Pe scările Ministerului Justiției, Tudorel Toader a anunțat că demisionează din funcția de ministru al Justiției. PSD l-a propus pe Eugen Nicolicea, însă decizia aparţine preşedintelui Klaus Iohannis, care poate refuza o dată nominalizarea partidului pe motive de oportunitate și fără număr pe motive de legalitate. Un lucru este cert: Iohannis nu îl va accepta pe Nicolicea, forțând PSD să vină cu o altă propunere. Sigur că și PSD are posibilitatea să-l sară pe președinte. Poate să meargă pe varianta restructurării Guvernului, situație în care decizia pe noua componenţă a Guvernului Dăncilă revine Parlamentului.

E o vorbă la români: Am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su. Toți hastagistii, sorosistii, deontologii și justițiarii din politica românească care boceau până mai ieri pe la colțul străzilor cât de rău e Tudorică acum au prins drag de el. Parcă nu mai e atât de rău, dacă e să-l compari cu Nicolicea. Din punctul meu de vedere, niciun candidat al PSD la portofoliul Justiției nu are background-ul profesional al lui Toader. Este un teoretician, dar în egală măsură și un practician al dreptului. A fost procuror, judecător CCR, este profesor universitar, doctor în Drept, rector al celei mai vechi universități din România și membru al Comisiei de la Veneția.

Eu l-am susținut și apărat în Parlament de fiecare dată. Însă a jucat alba neagra cu ordonanțele. A fost un joc lipsit de fairplay. A vrut să aștepte decizia Înaltei Curți în speranța că poate Liviu Dragnea va fi condamnat. Într-un atare scenariu, ministrul Justiției ar fi scăpat de supliciul ordonanțelor. Prin această atitudine duplicitară și oscilantă, a păcălit coaliția de guvernare. A promis că trece, prin OUG, dispozițiile declarate constituționale din Codul penal și Codul de procedură penală. A trecut aproape un an și acest lucru nu s-a întâmplat. În acest interval de timp, coaliția de guvernare putea să treacă prin Parlament cele două Coduri și, probabil, acum erau pe masa președintelui pentru promulgare. A luat-o pe arătură, mai ales după presingul cancelariilor europene privind justiția din România. A crezut că, prin decizia de a da OUG pe cele trei legi ale justiției, modificate anul trecut de PSD-ALDE, își periclitează viitorul didactic și al doilea mandat de rector al Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iași.Să nu uităm că a intrat într-un guvern politic din zona universitară, fără a fi membru de partid. Cu toate acestea, a fost unul dintre cei mai longevivi miniștri. A făcut parte din trei Guverne: Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Dacă e să facem un bilanț al celor doi ani și două luni de mandat, remarc începutul curajos: modificarea Legilor 303, 304, 317/2004. Principalele modificări la Legile justiției constau în separarea carierei judecătorilor și procurorilor, înființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, creșterea vechimii necesare pentru numirea ca procurori în cadrul marilor parchete, răspunderea materială a judecătorilor și procurorilor pentru erorile judiciare, scoaterea președintelui din procesul de numire al judecătorilor cu funcții de conducere de la ÎCCJ, reglementarea mai strictă a raporturilor dintre serviciile de informații și magistrați. Tot Toader a fost cel care a declanșat procedura de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA și a lui Augustin Lazăr din funcția de procuror general. În ultimele luni, elanul ministrului Justiției în materie de reformare a sistemului judiciar a scăzut, generând anumite suspiciuni și controverse. Reforma unui sistem cu jumătăți de măsură e contraproductivă, ea trebuie desăvârșită. Trebuie restabilit echilibrul între cele trei puteri ale statului. În ultimii zece ani, puterea judecătorească și-a extins nepermis de mult prerogativele și competențele în afara limitelor legale și constituționale, culminând cu tentativa de subordonare și control prin acțiuni de forță a puterii legislative și executive. Magistrații sunt chemați să aplice legea. Alții, și nu ei, sunt cei care o fac.

Deputat Av. Dr. Remus Borza

Miercuri, 24 Aprilie 2019 00:00

Suntem justițiari doar când e vorba de alții și operăm cu o dublă măsură când e vorba de noi. Miercuri, am avut o ședință comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru a aviza solicitarea președintelui Iohannis privind organizarea unui referendum pe justiție. După cum știți, votul a fost favorabil. E dreptul constituțional al președintelui să consulte poporul pe teme de interes național. Marți, în Comisia Juridică, parlamentarii juriști au făcut câteva recomandări președintelui, plecând de la dispozițiile constituționale și încheind cu recomandările Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când vrem să înfierăm cu mânie proletară guvernarea PSD, facem apel la caracterul obligatoriu și sacrosanct al indicațiilor Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când noi, justițiarii, deontologii și sorosiștii avem un interes, recomandările Comisiilor nu mai sunt obligatorii, ci doar facultative. Atât Comisia Europeană, cât și Comisia de la Veneția au recomandat statelor membre să nu contamineze sau să deturneze scrutinul pentru europarlamentare cu alte teme. Pro-europeanul Iohannis tocmai asta face. Taman pe 26 mai, când poporul este chemat să-și aleagă eurodeputații, președintele fără pată vrea să afle părerea națiunii despre amnistie, grațiere și alte mărunțișuri. Și președintele României la investitură a depus un jurământ prin care se angaja să respecte Constituția și legile țării. Ori, Constituția, prin Art. 74, alin. 2, stipulează că „nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor”, și implicit a unui referendum, „problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”. Ori, prima întrebare pe care vrea să o adreseze Iohannis cetățenilor în cadrul referendumului este interzisă de Constituție. A doua întrebare vizează dreptul Guvernului de a emite ordonanțe sau, mai exact, interdicția Guvernelor PSD de a emite ordonanțe de urgență pe Codul penal, Codul de procedură penală și pe Legea privind organizarea judiciară. Ghinion, din nou, câtă vreme aceeași Constituție, care ar trebui să fie obligatorie pentru toți cetățenii și cu atât mai mult pentru președintele țării, abilitează Guvernul, prin Art. 108, sa adopte hotărâri și ordonanțe.

Marți, 23 Aprilie 2019 00:00

Boicot la referendum

Nu știu în ce măsură tema referendumului va mobiliza 6 milioane de români la vot, din care 4,6 milioane trebuie să fie de acord cu întrebarea pe care o va formula președintele. În fond, acest demers al lui Iohannis reprezintă un non sens. E de la sine înțeles că toți românii își doresc să nu fie corupție. E ca și cum ai întreba: Vrei să fii sănătos sau bolnav? Vrei să trăiești sau să mori? Din păcate, în ultimii 14 ani, tema corupției a monopolizat dezbaterea publică, în detrimentul marilor reforme instituționale ale României. Corupția o mestecăm precum o marotă de dimineața până seara și o dăm din gură în gură de la vlădică până la opincă. Modul partizan și politic în care a fost instrumentat actul de justiție, mai ales în ultimii ani, a lăsat un gust amar. Nu este suficient să întrebi poporul dacă mai vrea să continuăm lupta împotriva corupției câtă vreme răspunsul va fi „da”. Important e să-l consultăm cum vrem să ne luptăm cu corupția și cu corupții: în modul abject, inuman, nelegal și neconstituțional în care ne-am luptat până mai ieri, distrugând carierele, destinele și viețile unor oameni nevinovați, prin fabricarea de dosare, măsluirea de probe, imixtiunea ofițerilor de informații în ancheta penală, încheierea unor protocoale secrete între parchete și servicii, șantaj și amenințare? Evident că trebuie să combatem mult mai eficient acest flagel, dar cu respectarea strictă a legii și a drepturilor omului.

Revenind la alegerile europarlamentare, se vor prezenta la urne peste 6 milioane de votanți. Dar nu înseamnă că toți vor vota și pentru referendum. Cel mai probabil, electoratul PSD, ALDE, UDMR va boicota inițiativa lui Iohannis. Vorbim de peste 4 milioane de alegători. De un atare deznodământ e conștient și Iohannis. Frica de boicot și implicit de invalidare îi creează deja disconfort președintelui. In extremis, confruntat cu o astfel de finalitate a demersului său, nu ar fi exclus ca Iohannis să renunțe la referendum. Fapt ce nu ar trebui sa ne surprindă. S-a gândit până s-a răzgândit.

Deputat Av. Dr. Remus Borza

mica publicitate

citeste ziarul

editia de weekend

media button

datina email add

Vremea pe 3 zile

Statistici

Afișări articole
38833

Autentificare